Masa si dansul pe Netlog

Pagini

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Un tuns, va rog ! Ultima parte. (garantat ultima)

De ce ?
Pai imi las codite, imi las coditele pana-mi ajung la pamant.
Daca voi scrie peste ceva vreme, vreun text, cum ca m-am izbit in tample, e din cauza aia.
Am calcat pe ele, (pe codite, nu pe tample) si am dat cu ele(cu tamplele, nu cu coditele) in vreun perete sau zid.
Sau calca altii pe ele si-i dau eu cu capul de zid.
Pe toti.
Dar nu-s violent, sunt pasnic si inventiv, deci mi-l fac coc si il voi purta deasupra capului.
Adica voi arata ca un cuib de viespi.
Nu vreau sa exagerez dar ma cam ia groaza mai ceva ca la dentist cand e vorba de tuns, devin nelinistit.
Probabil ati citit ultima postare, ultima patanie la frizer.
Acum n-am mai fost la frizer, am stat acasa sa ma tunda batranu(nu e batran, asa ii zic eu, are 9 ani jumate si tocmai ce-a iesit la pensie).

Insirasem pe suportul cu periute de dinti, piaptane, paste de dinti si creme, tot ce era necesar unui tuns de calitate, plus ca eram plini de optimism, glume si voiosie.
Voisie care avea in curand sa ia sfarsit.
Pentru ca dupa ce ne-am inteles cu care gratar sa ma tunda, dupa lungi dezbateri, ghici ce?
Istoria s-a repetat, lovind necrutator.
Mi-a luat din perciunul drept directia crestet, fara gratar, o portiune ce mi-a dat la iveala splendida chelie. De data asta vreo 10 cm.
Adica mult.
Ne-am uitat unul la altul si n-am zis nimic.
Bine, puteam sa ne zicem, unu cu scuze, altul cu regrete, dar n-am spus decat..."M-ai luat prea scurt.".. respectiv.."Am gresit..!"

Am tacut. Sunt un om echilibrat, calm, prietenos.
Am fost prietenos pana mi-am revazut moaca in oglinda. Cand am realizat ca arat ca o papadie partial suflata de vant.
Pana cand, temerile ca ma vor arata, iar, copiii, cu degetul pe strada, au inceput sa-mi dea tarcoale.
Nu a fost cazul.
S-a rezolvat. Din doua clampanituri de foarfeca si trei aruncaturi de privire in oglinda am fost terminat.
DE TOT !

Acum sunt chel. Aproape chel, adica sunt din nou in cap precum un glob fara dulie si filament.

Jumatate de ora mai tarziu.
Locatia bucatarie.
Discutie ca de la tata la fiu.
Ca de la un Costica, la un Alucostica.

-Fiule, dupa cum observi, eu nu mai am par. Dar aveam. Imi cadeau pletele pe umeri.
-Ti-l umplu ?
-Nu, lasa-l jumate..
Deci cum iti spuneam..aveam..
-Eu tocmai ce te-am pregatit pentru vremurile cand n-o sa mai ai nici tu.
-A !
-Il umplu ?
-Umple-l...ii raspund privindu-mi, tacut, buclele oglindite-n toate obiectele ce sclipeau, bland si aprobator in bucatarie.


miercuri, 7 noiembrie 2012

Un tuns, va rog !

-Bine-ati venit pe la noi !
Asezati-va !
Avusesem impresia ca fizerita, o tipa de vreo 28-30 de ani, energica si plina de viata, imi va pune sub cur o scandura, cum se proceda cand eram mic.
N-a fost cazul. Acum sunt mare, nu foarte inalt, dar destul.)
-Cum sa va tund?
-Pai, as dori mai scurt, din masina, cu 6 sau 9, chiar nu stiu..ma las pe mana dumneavoastra.
Nu m-am mai tuns de mult la frizer, dar sa incercam cu 6, ii zic, usor nesigur.
-Sigur ? Ca eu va pot lua si cu 3.
-Sigur, nu vreau sa arat ca un bec de 40 Wati, glumesc ca de obicei.
Eventual, pierdut cu 3, in parti si la spate !
-Ok !

Si incepe.

BZZÂT !!

Un Bzzât scurt si apasat.

-Ups...
-Ups, ce !!!! intreb nelinistit si-mi pun, repede, ochelarii pe ochi.
"Si ce cap frumos rasare, nu-i al meu, al meu e, oare..."
"Oare", întărește, doar, valoarea dubitativă a unei propoziții.
La mine era sigur. Diferenta, ca frumusetea era dusa pulii de suflet.

-Am uitat sa pun gratarul, v-am luat direct si....Scuze...

Deci, aveam un mic decupaj.(cu tot cu preinfarct)
Decupaj in mijlocul capului, la vedere.
Diametrul, de, sa zicem, 5-6 cm.

-Am o idee. Cred ca putem repara, imi spune incercand o mica doza de optimism...
Eu, deja, eram alb.
Ea, crem.
Imi vede moaca.
Devine ea alba si eu crem.
-Sa-ncercam, poate ca va merge, incerca din nou marea cu degetul.
-Desigur ca-ncercati... merge pus gazon si lasam natura sa-si urmeze cursul, i-o tai scurt, nelasand-o sa continue.
Il voi tunde cu daruire. Gazonul.
-Sa stiti ca n-am vrut, se scuza din nou.
Ma uit mai bine in oglinda.
Clar, aratam ca si cum mi-ar fi pocnit o petarda.
O vad ca tace.
Deja imi parea rau de reactia mea.
Ii spun, incercand sa mai elimin din tensiune.
-Nu-i bai, aici imi pun o funda rosie sau o bulina cu paiete. Nimeni nu va observa.
Zambeste oarecum stingher si incearca sa repare dezastrul.
Nu reuseste.

In fine...
Platesc(dau si bacsisul, deci..) si ies afara.
Doi copii, in fata frizeriei..
Priveau catre rapanos
Adica, directia, "io".
Parca ma asteptau.
Nici nu-mi scosesem moaca afara si erau geana pe mine.
Unu de 4 ani, o fetita, si celalalt, un baietel de vreo 10 ani.

Stiti prea bine. E cunoscuta dezinvoltura si sinceritatea unui copil la varste fragede.
Ei bine, nici eu n-am fost scutit de efectul acestor doua "periculoase" calitati.

Fetita incepe sa rada aratand cu degetul inspre moaca mea.
Fireste, aveam o fata de gulie ciuntita.
Stiam.
Efectele incepeau sa apara. Urma sa fiu umilit.
Stiam si asta.
Deci fetita incepe sa rada iar baiatul ce-i reproseaza ?
Fiti atenti..
-Codruta, nu mai rade, ca nu e frumos !
Tu chiar nu vezi ce fata de prostut are nenea ?!!
Si-au plecat.
Probabil au gasit o alta victima.

Trei minute mai tarziu eram inapoi pe scaunul frizerului.
Imi plantam la loc, firele cazute, cu o sula de cizmarie.
Fir cu fir, smoc cu smoc.
Sau smoc cu fir si fir cu smoc...chiar nu mai stiu precis.

Pentru partea a doua dar si ultima parte...apasati, aici
Sursa, eu, pe Netlog.

Jurnalul unui tembel

(ptr entuziasti, nu e vorba de mine)

""Mi sa prabushit calkulatoru shi i-am dat cu spritz de benzina sa arda mai bine.
Adika l-am dus la munca shi am bagat pistolul cu aer komprimat sa-l suflu de praf.
Se akumuleaza mult praf si de-aia kredeam ca nu merge bine, ka se inkalzea.Am suflat in sursa si am uitat sa iau deshtu de pe tragaci, k i-am sters un jet de aer in elicea procesorului de s-au invartit paletele cu j`de mii de rotatzii pe minut shi sa dus draku, ca mi-a ramas doar o paleta deaia din toate 4. Una din palete a zburat pe geam de-a acis o turturea nevinovata ce se kauta in puf.
Cu ciocu.
Era mult de lucru si in loc sa ajung akasa, am facut ore suplimentare si am ajuns akasa la 4 dimineata.
Am gasit pana la urma un alt calkulatoor deala cu manivela, deala veq, cu meorie RAM de 64 si ia-m bagat windowsu dar kred ca are placa grafica bushita, in fine.
Apoi am belit bobina aia s-o inlokuiesc cu aialalta da in invalmasheala aia de fire mi-am scrintit deshtu in invalmasheala.
In fine.
Am facoot pe urma windowsu dar se incinge al draku ca pot praji chiftele pe proc(doar kate una ca nu e loc) shi sunt nervos ca e shapte dimineata.
Shtiu ca nu ma prea pricep la calkulatoare da eu nu ma las.
Invatz treptat, treptat.
Ce, ca pana ieri crezi ca shtiam la ce serveshte unitatea optica(CD Rom-ul) ?
Kredeam ca sertarashul ala care iese din CD-Rom, e suport ptr farfurioara cu koji de semintze.
Da eu nu prea o foloseam, ka kand cand ii dadeam eject, nu shtiu kum se facea, da se inchidea si faceam mizerie cu coji de semintze.
LOL LOL
Da eu nu ma las.
Doar...invatz treptat, treptat.""

Nota:

Asta e un comment gasit pe un site de specialitate.
Nu e modificat decat in mica parte. Nu zic cat.
Micile adaugiri in text, exista ptr ca nu m-am putut abtine.
El e amuzant oricum.(Bine..acum ca e modificat, nu mai e)
Sursa, eu, pe Netlog.

Soia (bucuria papilelor mele)

Astazi vom vorbi despre mancare. Despre cum se consuma un aliment. Cum se face acel exercitiu de abstinenta in cazul dorintei de a consuma in exces. Cum se exceleaza in a manca sanatos.
Va scriu pe blog ca sa aveti de unde invata.
Tocmai ce-am muscat dintr-o felie de tofu (branza din soia).
Imi veti multumi. Astazi sunt hotarat. Voi deveni vegetarian.
Mestec alene. Papilele gustative mi-s invaluite de arome. Fericite, ele, papilele, striga la unison...bucura-ne..fericeste-ne. Chiar asta si fac.
Va bucur.
Papilelor.
Ca sa nu dau navala direct in text va zic doar ca soia are proprietatea de a imprumuta gustul celorlalte alimente cu care s-a gatit.
Si chiar asa si e. Asa am auzit. Eu oricum o mananc light. Natur.
E crocanta.
(azi ma multumesc cu tofu)
Mestec multumit de aceasta mana cereasca. Ii multumesc divinitatii ptr oportunitate.
Papilele se bucura.
Soia e buna. E minunata pregatita in amestec.
Asa scrie pe net.
Soia e un aliment complet. Tofu e obtinut prin centrifugare.
Mai musc odata. Am lacrimi in ochi.(doar intrunul)
Papilele sunt in extaz.
Ca si sursa de proteine este un aliment care vine in ajutorul veganilor..vegetarienilor si nu numai.
Aliment minune.
Musc si mai multumesc odata.
Inghit.
Papilele freamata.
Mi se unezeste si celalalt uochi.
Ma napadesc lacrimile.
Iau o gura de salata. Nu, nu e tot cu tofu. E cu brocoli.
Brocoli e bun. Aliment minune.
Are enzime care ajuta.
Papila-mi jubileaza.
Le cheama pe celelalte.
Musc din brocoli, la fel, din soia, mestec iar. Inghit. Fericirea are chipul tau.... Fredonez bucuros.
Imi cade bucata de soia in salata si ma stropesc pe ochi. Clipesc des..
Papilele radiaza bucuroase.
Fericirea....
Musc, mestec. Inghit.
Sunteti bucuroase papilele mele ?
Oh da, oh da !
Sunt intrebat de ce sunt palid. Raspund ca nu-s. Iar dac-as fi, s-ar rezolva.
Doar mananc sanatos.
Fericirea are chipul tauuu...nana nana....
Ma inec cu tofu. Se duce pe partea cealalta.
Mortii ma-tii !
Tofule !
Mai bine mancam bureti. De vase.
Oh, nu, tofu si brocolii sunt misto!
Papilele-s fericite.
Mestec, tusesc, inghit. Cad si ma ridic la loc.
Brusc.
Nu m-a vazut nimeni.
N-am nimic, n-am nimic! I'm ok, i'm allright !
E bun, e super.
Musc o data, de doua ori, inghit.
Tofu e bun.
Mai clipesc un pic.
Fericirea-are chipul tau..la la la..
Tofu e bun. Cel mai bun.
Ma ridic, privind de jur imprejur.
M-asez la loc.
-Buei, a zis careva ca soia e modificata genetic?
-Aaa, nu toata ??
Ok !
Inainte sa-mi creasca vreji si pastai in frunte am si eu o intrebare, creste in pom ?
Aha, Bun..nu stie nimeni..
-Papilele, hai sa ne strangem calabalâcul si plecam...
Hai, spusera papilele !

Si-am plecat la baie.
Sursa, eu, pe Netlog.

Un mare suflet de artist

Ieri, trecand prin Racadau, zona frecventata de ursi, adica partea cu gunoaiele, aud zgomot.
Zic, ursu, tata !
Trebuie avut grija..
Merg si-l trag in poza.
Poate, totusi, n-oi lua vreo smetie pe directia LabăDeUrs - MoacăMelcOpărit.
Ma apropii, imi scot telefonul meu Samsung Galaxy S2 sa-i fac poza(am scris postul ca sa ma dau mare ca am mobil si nu mai fuier lumea sa iasa la balcon) si cand m-apropii de container, din interiorul lui se aude sinistru, sunet mormait ce crestea in intensitate la fiecare pas facut "Toate-s la fel, toate-s la fel. Toate-s la feeeeeeelll !!"
Ba, sa-mi fuut una !
Canta ursu.
L-au dresat bine.
Fram era la categoria suc cu pulpa.
Bag capul inauntru, timid(nu voiam sa mi-o fur de la un urs care mai si canta).
Si ce vad ?
Un tiganus, varsta, vreo 15 ani care se dadea concurent la "Te cunosc de undeva" vocea lui Dan Lazar.
Cantarea din priviri doua conserve pe jumatate desfacute.
Ma uit la el.
El, la mine.
Ma mai uit odata la el.
El, tot la mine.
Ma uit iar.
El, la mine.
Ma uit iar.
El, la mine..
MA VOI OPRI, M-A LUAT VALU ! MII DE SCUZE !
Odihna. Lipsa ei isi spune cuvantul.

-Cine e, ma, la fel ? Unele-s cu cheita, altele fara ?
-Nu, nenea, cantam Parazitii.
-A !
Am plecat dezamagit, dar lasandu-l incrancenat, luat la piept si chinuit in talent, daruire si ceva conservaraie.
Era pe val, ii mergea bine.
Mie nu.
Inca o zi incheiata fara realizari notabile.
Asta e.
Si eu care chiar voiam sa ma trag in poza cu ursu.
Ce sa-i faci, n-a fost sa fie.
Dar poate data viitoare.
Cand voi merge la cules de mure.
Sigur nu se va supara.
Sursa, eu, pe Netlog.

Sanatatea, granita intre naivitate si buna informare

Atatea reclame, sfaturi in ale consumului sanatos de alimente, incat te pierzi in detalii.
Nici nu mai stii ce cautai, de ce cautai acel ceva.
Totul, o panoplie de sfaturi, majoritatea incomplete, ce te-nvata cum sa fii sanatos beton, bolovan, levier.
Beti cel putin 2 litri de apa pe zi, reduceti consumul excesiv de..zahar, de sare..grasimi etc.
Respectati mesele principale ale zile...
Faceti miscare cel putin 30 de minute in fiecare zi !!
-Buei, vreti sa prind suta?!
Nu suta de ani, suta de km/ora. Glumesc, miscarea e de aur. Toate sfaturile sunt bine venite. Dar..
Ok, m-am referit la acele indemnuri auzite pe orice post de televiziune, intre orice spatii de emisie, sau in timpul reclamei la sampon de papadii.
Sfaturi bune, de altfel dar..nu tot timpul si nu ptr oricine.
Mai sunt si saiturile, unele de profil cele facute special ptr o anumita categorie suferinda dar si cele fara nimic in comun cu subiectul reclamei.
Cum dai un prapadit de click, cum iti apare moaca unuia/uneia care, inainte arata cat un bou/bizon/buldozer cu cupa, iar acum arata ca o gazela numa buna de pus pe frigarui.
90-60-90.
-Hai, bai, termina !
-Nu, ca eu voiam...sa..
-Buei, da` termina, te-am intrebat !
Pleosc ! @#$#@@#
Sa revenim.
Reclama: "O metoda cel putin ciudata de a scapa de colacii de grasime de pe abdomen."
Ce poate fi ciudat in a slabi?
Ti se ofera, cumva, inclus in pretul kitului respectiv, vreo solutie gen bormasina ptr gaurit linguri, polizoare de scurtat dintii la furculite sau cutite gata stricate in gura, atasate la set cu vreo pila, ceva?
Nu prea cred.
Vorbe.
Mai zapezi printre(de data asta) canale televizorului si dai de cate-un Mencinicopschi/care te invata ce sa mananci si cat, cu mentiunea, daca este cu putinta, sa renuntam la carne..incat iti vine, de-al naibii, sa scoti slanina si-o ceapa pe care s-o spargi cu podul palmei de masa, sa te imbuibi dand aprobator din cap la orice propune.
Motivul..
Radicali liberi, constransi, somati...loviti in oua etc
Informat incomplet = dezinformare totala.
Te apuci de vreun regim vegetarian sau vegan si neintelegand cum functioneaza toata treaba, ajungi sa te plimbi cu salvarea prin oras.
Daca tot e sa renunti la carne, suplineste lipsa ei, cu altceva.
A, nu stii cu ce, pai adevaru...cam greu sa traiesti doar din salate.
Mai faci o tura cu salvarea.
Daca vrei sa slabesti, sa fii mai sanatos, in primul rand....miscare.
Nu multa( si nu pentru oricine), ca...mai dai o tura cu salvarea.
Adica nu trebuie sa-ti propui teluri imposibil de depasit, gen...tre s-ajung in capatul strazii, alergare fara oprire.
Te mai uiti si daca strazii i se vede capatul.
Nu te pui sa alergi de tampit, toata Calea Bucuresti(aia din Brasov) cand tu, de fapt, te trezesti cu bale la gura, chiar si dupa 10 metri de mers rapid.
Poate nici nu e necesara alergarea, un sport cu care sa-mbini si util si placut, zic eu, e cel mai indicat.
Variante...inot, ciclism, scurte iesiri in natura, la munte daca exista posibilitatea etc.
Poate ca nici ruptul de fiare in incinta unei sali de culturism, nu e o idee catalogata, categoria "belea, frate, originala, muica !"
Fara o incalzire in prealabil si ceva ajutor, risti sa-ti lasi cu lejeritate si gingasie, haltera pe gat.
Tu sa gesticuleti in disperare si mizerie, iar fetele de pe banda de alergat sa-ti respunda...Șugubățuleee, numai de sala nu-ti arde, ca ne trimiti bezele din degete. Tu fiind la ten, ca o brândușă-n glastră.

Si mai faci o tura cu salvarea.
Sub imperiul naivitatii, al celor care ofera sfaturi dezinteresat dar si neconditionati de un gest de suflet,te iei in piept cu toate, le incerci crezand ca-ti faci un bine, de ajungi sa te deplasezi, tinandu-te de toti peretii sa nu te julesti in genunchi la impactul cu solul.
Si iar mai faci o tura cu salvarea.
Nu tot ce zboara se mananca. Pe bune !
A, nu crezi ?
Pai am vazut niste copii, zilele astea, inaltau un zmeu ce avea desenat pe panza, o pereche de buci.
Nu stiu ale cui erau, dar erau...buci.
Poate bucile lui Pochemon sau ale lui Songocu..
Sa revenim.
Ce m-a determinat sa scriu despre asta... multitudinea de reclame ce le vezi in urma unui click plin de ratacire, care te-ndeamna si-ti promit ca fac...rahatu praf. Vibromasaj cu caldura apoi creme pentru infrumusetare sau ceaiuri care te slabesc.
Adica, muschi super-mega tonifiati, abdomene six packs...colaci de grasime disparuti ca dupa o spalare din plin cu cel mai mishto detergent impreuna cu cel mai adevarat program de masina...un ten care-ar face chiar si pe Alba ca zapada sa se izbeasca, de nervi, cu fruntea in oglinda..etc
Majoritatea, minciuni.
Si atat.
Nimic mai mult.
Nimic din ce e obtinut cu usurinta, nu aduce beneficii.
Poate doar celui care profita de naivitatea si lipsa de informare a viitorului client.
TU, daca nu esti atent ?!
Mai faci o tura cu salvarea...
Sursa, eu, pe Netlog.

Foame mare

Ora 12:00. Noaptea.
Ajung acasa. De fapt nici n-ajung acasa si de pe holul scarii ma-nvaluie mireasma de usturoi.
Deschid usa precipitat, foamea lovea in mine ca apa in faleza.
Gandeam ca studentul cautand in portofel..."Ia sa vedem cat mi-e de foame.."
Prea mult si tare.
Long live the fish !
Long live the chicken ! fried chicken..
As manca orice.
Chiar si-un copan de pui rahitic. Intzarcat..
Semi oparit...
La sub brat.
Fie ce-o fi. Doamne ajuta !
Intru in bucatarie, directia frigider.
Nimic.
Caut in camara.
Nimic.
Caut in cuptor, aici tre sa fie !
Nimic, nimic.
Bah, complotati.
Ma simt ca un condamnat refuzandu-i-se ultima dorinta.
Ce mama dracu' ?!!
Caut pe balcon.
Nimic.
Caut in galeata de gunoi...nici aici.
Am ridicat un colt. Sub presh, nici vorba. De negasit.
Foamea nu-mi mai dadea tarcoale, mi se suia in cap.
Ma tragea de perciuni.
Imi sufla in ceafa
Tuzgura ma-ti foame !
Foamea tot pe ceafa. Nu pleca. Ii convenea.

As manca si de pe jos.
Sarmale.
In foi de brad.
O ceafa de pui. Golaş.
Pardon, porc.
Golas.
Orice, in mujdei sa fie.

-Mai bine te-ai culca, foamea va pleca plictisita.
-Nu pot, ma ia cu ea !
Alergam ca un pudel taiat de pisare, de la pom la puom.
Nasooool !! Eu nu gaseam puomu..
Bai, care-ai inventata usturoiul cu miros, ca dau cu mine-n tine ?!!
Ala eu, ala eu !
Cobor la vecinu..
Sun !
"Vecine, n-ai un copan? Ti-l platesc."
"A, ă, o, u, îîî !!"
Stupoare. L-am blocat.
Revin dupa 2 ore.
Shoc, suspans...Ta naaa naa!
Aceiasi placa.
E clar, nu-si mai revine.
Plec subtil lasandu-l in pragu usii.

Pana la urma m-am descurcat
Stiam si ce-am de facut.
Ca de obicei.
Mi-am suflecat manecile si...

...m-am culcat flamand..
Cu degetu-n gura.
Ala de la picior.
Sursa, eu, pe Netlog.

Guma de mestecat a copilariei

Nu stiu daca mai retineti, unii dintre voi, recunoasteti, dar pe vremuri, cand eram mici, nu ca acum, mari si vrem iar, mici, haleam guma de mestecat, de ne clampaneau dintii din gura.
Cand vedeam o guma turceasca, baloseam parchetul precum cainele lui Pavlov dupa un experiment cu Pedigree pal.
O mestecam, si-apoi cand i se ducea 99.99% din gust, o dadeam altui prieten sa continue ce-am inceput.
Imi amintesc, ca de-atata mestecat, mi se inmuia ( de guma vorbesc) de puteai lipi timbre pe plicuri, cu ea.
O mestecam , cred, cu zilele. Cand nu mai avea gust, presaram pe ea zahar.
O mai luam o tura la clampanit si pleoscait pana cand o puteai inghiti fericit dar si cu deznadejde ca urmatoarea portie va mai veni cand ne va sosi prima ruda de prin strainatate

Intrebare.
Ati mestecat smoala ?
Eu da.
Aaa, voi, nu.
Hai, buei, nu te ascunde !
Tu ala care faci baloane de ti le pocnesti in dinti !
Nu dau "vina" pe toti, ptr ca nu toti sunt cu tigle lipsa pe acoperis cum, poate, sunt eu, dar cativa tot au facut-o.

Ok, deci am recunoscut.
Primul pas catre vindecare e facut.
Al doi-lea...ma internez.Ma internati.
Cine stie ce va mai zic c-am mancat.

Probabil acum va intrebati ce gust are.
Pai are gust de, nici nu stiu ce sa zic...Nici-un gust.
Atunci nu aparuse cu arome de menta, pepene sau citrice.

Nici acum.

Deci gaseam materia prima prin santiere, o luam din cazan cu un bat (nu era fierbine, nu ma trag din neam de fachiri) si-apoi o rumegam pana, cand de negri ce ni se faceau dintii, cand ranjeam ziceai ca ni se vede ceafa pe interior.
Nu ma ascund. E un fapt consumat. Dar imi apartine.

In rest, eram consumator obisnuit de...Gumela. E guma aia ce avea pe pachet, desenat un ratoi..Ratoiul Donald.
Guma aia cu consistenta si textura de tabla galvanizata.
Muscai si crapai. Nu tu, dintii. Aia crapau.
Doar cei ce treceau testul puteau sa sara la nivelul urmator.
Smoala..
In fine. Tocmai ce ma "laudasem"...

In perioada vacantei de vara, incercam cu clei de copaci...Era ok. Cu grau, grau uscat, era minunat.
Il aranjam intre dinti, pana rezulta guma. Veritabila.
Cand voiai sa faci baloane, mai bine cautai o broasca sa-i bagi un pai intre buci.(asta daca broasca are buci)
N-aveai nici o sansa. Mai degraba faceai baloane de muci.
Ca sa n-o mai lungim, si ca sa ma mai scot un pic, va zic doar ca/cam, asta e rezultatul muncii pe ani de zile....O dantura de animal de prada.
Niste dinti, ca daca musc pe careva de cur, tipa. E nevoie de role intregi cu ata ca sa-l coasa. Nici nu se mai merita deranjul.
Cam asta e rezultatul indelugei mele incercari de a reproduce sau mesteca gume. Nu sa musc lumea, ci o dantura atat de puternica, cat sa...(la nevoie si fara probleme). Sa...tractez trenuri marfar.

Pe ce ruta vreti.

Exagerez. Dar, ca de obicei, va prindeti voi, cand .
Sursa, eu, pe Netlog.

Intrebare. Exista unt de masa tip A ?

O intrebare am si eu.
Exista unt categoria A ?
Eu, din ce-am cumparat pana acum, n-am gasit si cumparat, decat categoria B.
Indiferent de firma producatoare, pe eticheta, era trecut doar "Unt de masa B"
Sunt curios daca exista.
Imi imaginez ca daca tot a ajuns la un B, tre` sa fi inceput cu un A.
Adica, inainte de B, nu putea fi 1(unu). Tre` sa fi fost un prim model, un etalon, o matrita a untului de inceput.
Untul primordial.
Zic si eu. Mai mult intreb.
Ma gandesc ca tre` sa fie ceva deosebit.
Iti dai seama, unt cat. A.
Suna divin !
Ia pronuntati, "Un unt categoria A, va rog !".
Nu simtiti o caldura, ashea in suflet ?
Nu va simtiti mai important?
Ii priviti, deja, pe muritorii de rand care cumpara doar B, ca pe niste gunoaie?
Haideti, recunoasteti..
Ii priviti cu regret, cu compasiune, cu rautate chiar.
Hmm ?
-Un unt categoria....se stie, nu va mai zic..
Ah, ce te-as intinde pe paine, ce-as musca din tine !
Felie de paine cu unt, ce-mi esti tu !
Deja ma ia foame.
Oare cum oi fi?
Unde-mi esti, bah, untule (categoria A), cand viata-mi joaca feste, aratandu-ma, ironic, cu degetul ?!.

Futu-te-n gura !
Pardon, mi-a scapat !
Sa revenim.

Poate e facut prin centrifugare, da` in sens invers acelor de ceasornic?
E batut? Snopit?
Sau cum?
E mai galben?
E mai gras?
Da` cat de gras?!
Cat poate sa fie de gras?!
Ca e unt, totusi. Nu e slanina.
Mie nu-mi place gras ! (neinteresant)
Oare se vinde la pachet, ca banalul unt cat. B ?
Ca ne-am inteles. E banal.
Sau se vinde la cutii de tabla, rotunde?
Capac cu filet sau cheie?
Oare e A, pentru ca atunci cand il gasesti in magazine, exclami..."Aaaaa !!"
Cand il deschizi, pachetul, gasesti la promotie, bonus, un uger de vaca?
Milioane de intrebari si mii de draci !!

Ok, hai sa zicem ca el exista.
Si chiar exista.

Dar atunci cand cer la alimentara - Dati-mi un pachet de unt - de ce nu-s intrebat - De care? Categoria A sau B ? -
Nu ma-ntreaba nimeni.
De ce? Tot eu s-o fac? Chiar am fatza, de unt categoria B ?!! Oh, god !
Nu e corect !
Sunt dezamagit !
Imi vine sa urlu !
Chiar urlu...(mi se bate-n teava)
Gata !
Nu mai rezist.
Am plecat la alimentara.

-Sar`mana !
-Da, va rog, ce doriti?
-As dori...o margarina !! Ma pish pe el de unt !
Sursa, eu, pe Netlog.

Un gratar de weekend

Ieri am fost la un gratar cu prietenii.
Ne-am simtit minunat.
Intorcem micii pe ritmurile Mariei Tanase si-a lui Faramita Lambru.
O placere.
O placere, pana-n moment in care, cei care parcasera langa noi, niste baietasi iubitori de manea, au considerat ca ne pierdem in anonimat, chinuiti de talent si blocati la ...partea cu ..."Bun ii vinu Ghiurghiuliu".
Au zis sa o puna de-un acompaniament cu Guta, ce-o ardea de pe sidiu.
Culmea, si spre surprinderea noastra, chiar se pricepeau.
Cantau bine, aveau plamanul format pe intensitate ridicata.
Serios vorbind.
Ne-am oprit din cantat, extaziati si rusinati de antitalentul nostru, jurand, de fapt, doar eu jurand, ca le fac o surpriza si-i bag pe Youtube.
Tin sa le multumesc pe aceasta cale. Toata recunostinta.
-Va multumesc, baieti.
Apreciez ce-ati facut.
A, nu stiti cine sunt?
Pai, sunt ala strans, foarte strans legat la cap, de jur-imprejur, cu scoci.
Ala care, cand v-a murit bateria, s-a oferit de unu singur sa va impinga masina, s-o luati din loc.
Tre` sa ma stiti...veni-v-ar foamea, sa va vina...
Sursa, eu, pe Netlog.

O mica intamplare din copilarie

Priveam de pe balcon..de obicei, privesc in jos (in sus doar de-mi vine sa stranut).
Am zambit.
Senin.
In general o fac tamp. (dar voi stiti ca v-am mai zis).

Am zambit pentu ca fata ce-mi aparuse in raza vizuala, avea atata seninatate in zambet, privire, in gesturi, incat cu greu mi-am putut muta privirea in alta parte.
Chiar si dupa ce silueta subtire i s-a strecurat dupa coltul blocului de vis-a-vis.
Eram fericit pentru ea. Tinea de mana doi copii, un baietel si o fetita.
Dar sa va zic mai bine despre ce e vorba.

Cand eram mic, era o copila, mica, de-o varsta cu mine. De fapt erau doua surori.
Pe cea mai mare, de-o seama, de fiecare data cand o zaream, fugeam dupa ea si ii strigam(nu mai stiu de ce)..."Esti o proastaaa !!"
Iar ea-mi arata limba.
Un gest contra unei fapte.
Stiu ca ma stigmatizez, stiu ca balanta privita din unghiul vostru, va cadea in defavoarea mea. Nu conteaza ca aveam 6-7 ani, oricum nu e bine.
Mie tot imi pare rau.
Mi-amintesc, ca odata, fiind trimis dupa un borcan de compot*(eram cu vara-mea, ea cara borcanul, fiind mai mare si mai de-ncredere.Eu le crapam pe toate) am zarit-o pe fata de care va povesteam, si dintr-un motiv, oricum, banal(nu mai stiu care), i-am dat un sut in fund.
Un sut in fund dat de-un copil altui copil nu pare mare lucru, dar pentru ca fiecare varsta isi are propriul etalon, atunci, sutul meu a durut mai tare ca niciodata. Asa cred. Asa si e.
Urmatoarele dati a fugit doar cand m-a vazut apropiindu-ma.
Alte dati, poate ca n-am vazut-o. Ea oricum a fugit.
Probabil fugea si cand ma confunda.
Sunt convins.
Vorbesc de aceiasi fata pe care o priveam mai devreme.
De obicei scriu ca sa va amuz, azi, mai putin.
Azi e ca un fel de spovedanie facuta de cineva care de-atunci n-a mai facut gestul, n-a mai injurat si in nici-un caz n-a mai lovit o persoana de sex opus.
In fine..
Chiar daca timpul a trecut iar cupa intelepciunii s-a mai umplut un pic, va zic doar ca, meritul nu-i doar al meu.
Niciodata nu e.
Bunica mea, dupa cum am spus si intr-o postare anterioara, ea, icoana copilariei mele, cea care ma ducea de mana, duminica, la biserica, m-a invatat niste lucruri care m-au format ptr mai tarziu. Mi-a netezit relatia, Mic copil--Mare Doamne Doamne.

(optimistilor)Nu, n-am ajuns popa.

Mi-au fost insuflate simple vorbe, sfaturi ce-au devenit, intr-un final, parte din propriul caracter.
Vorbe banale pentru unii, dar doar pentru unii. Pentru mine nu.
Nu fa rau, iubeste-ti aproapele, nu injura, asculta-ti parintii, nu te certa...nu te bate..etc

Multe din sfaturi le-am respectat. Altele nu.
Am cam fost bataush in tineretile mele. Bataus cu baietii de seama mea sau mai mari. Fiind provocat. Niciodata fara motiv.
Mai tarziu, am facut si sport, nu conteaza ce.
Stiam despre ce e vorba.
Acum nu mai e o mandrie. Dar atunci era.
Ma umflam in pene mai ceva ca un cocos cu sistemu nervos facut zdrente-perdea-cu ciucuri, iar daca era nevoie raspundeam oricarei provocari.
N-am respectat toate povetele, dar poate ca-i bine. Sau poate ca nu.
Zic doar ca NU imi pare rau *mai de nimic din ce-am facut. Imi permit sa-mi ofer circumstante atenuante pentru ca un copil e totusi un copil si atat timp cat nu faci lucruri prea grave, iti poti vedea de treaba.

Serios vorbind si cu ocazia asta sa tragem linie, zic doar atat.
Unele intamplari sunt menite ca sa alegi ce-i mai bun din ele.
Cum a fost in cazul dragutei mele vecine.
Iar altele, ce sa zic.. sunt pur si simplu intamplari ale tineretii.
Deci cam pe-atat.
Pana la urma ce-as mai fi putut sa va povestesc daca eram un mic sfant si imi palpaia deasupra capului vreo aureola precum cea a marilor sfinti de care-mi povestea bunica mea ?

Va zic eu, mai nimic. Eventual va delectam la retina, bineinteles in mod foarte nervos cu ceva poezii de dragoste ori iubiri neimpartasite care sunau ca naiba. Ca am facut vreo doua, sincer. Iar aia care le-au citit, pe urma au fost de negasit.

Se scuzau ca le-au fost furate mobilele.
La toti.
Deodata.

Macar asa ne vedem aici, voi cu ale voastre, eu cu ale mele si chiar daca probabil nu va place, curiozitatea nu va va lasa si veti vrea sa mai aflati ce-am mai aberat.

Al vostru, Alucostica !

Filme HD online, egal nervi, bale si palme

Filme online, FilmeOnline, FilmeHD, Filme de filme, FilmeHD online, Filme online gratis, Filme online Gratis subtitrate, DivX Online, Filme online moca, Filme HD Moca, Mocangeala, Filme cu subtitrare, Filme belea online. Filme ciumegi, Ciumegi filme, HD 3D Movies, 3D HD Movies, Filme gratis, Filme gratuite, Filme gratis-gratuite online.
Toate cu subtitrare.
Fix Pix.
Majoritatea n-au nici macar filme.
Probabil vreo descriere si-atat.
Intri bucuros ca ai gasit cel mai beton film si ala cu subtitrare iar cand se deschide pagina, iti spune ca subtitrarea, de indata ce va aparea, va fi si disponibila pe site.
Pai sa nu va fac in nas ?!
Sau alta varianta.
Intri pe saitu respectiv si dai de reclama la blugi. Site cu reclama la blugi, camasi si parfumuri.
Pai sa ma pis pe blugii tau, bai ! Apoi sa-ti vars parfumul.
Eu vreau un film, nu blugi. Cand dau play, nu vreau sa-mi miroasa a Coco Chanell. Eventual a Popcorn si cam atat.
O alta varianta, ar fi ca atunci cand intri pe pagina, sa nu mai vezi nimic de-atatea reclame, flashuri si alte cele.
Iti mai baga si-un blitz in uochi, de cazi, chiorat, pe gresie.
Sau apas pe film si ma trimite la reclama..."Mareste-ti sanii fara operatie !"
Ma, zi, sa mori tu ! Esti medium, ai avut tu o revelatie c-as purta sutiene cu push up?
"Abdomen, plat, o metoda mai putin ciudata"
Aici m-ai nimerit.
"Ti-am zis ca esti medium !"
Daca esti cumva interesat despre discutii referitoare la film, pe forum, mai bine faci piata.
Discutia incepe cam asa. Pe cat se poate de romaneste.

Ea -Dragtz film !
El -Un mare fas. O frektie la o laba.
Ea -Pls, skuteshtema. Eu am plans !
El -Pentru k ejdi senila si labila !
Ea -Ma-ta e kamila si senina.
El -Am zis senila, fa !
Ea -Cine-i shenila, buei?!
El -Ma-ta, fa, plangacioaso !

Deci, realizezi, tu vrei sa afli una-alta despre gusturile celor care l-au vizionat si intri in mijlocul unor polemici fara sens.
Inca o varianta naspa.
Vezi juma de film, si-apoi iti spune, mesaj scris..."Pentru a putea viziona, platiti suma X"
In momentul ala, tu nu vei sti ce sa faci.
Vei fi extrem de nervos si vei vrea sa te descarci cumva.
N-o vei face, esti un om educat. Calm, chiar.
Eventual iti vei da o palma peste frunte.
Si-atat.
Daca esti nervos, ratezi fruntea.
Daca esti foarte, foarte nervos, iti dai si peste uochi.
Cu cat esti mai nervos, cuprinzi o suprafata mai mare.
Daca te-au luat dracii, dai ca masina de cusut Ileana.
Sau ajungi la performanta de-ale da si altora.
Sunt multe varinte.
Cam toate cu aplicare in oricare caz descris mai devreme.
Tu trebuie doar sa fii calm.
Sa faci ce ai facut si pana acum.
Adica, sa downloadezi de pe torenti si huburi.
Il vei gasi tras din cinema iar pe parcursul filmului ii vei vedea in permanenta ceafa unuia, dar, bai tata, nu-ti face nimeni nervu perdea cu ciucuri, cum ca ma-sa e senila, shenila, kamila grasa cu sutien cu push up,(am uitat de virgule) blituri cat sa-ti arda retina, flashuri cat sa te resusciteze sau parfumuri si blugi cat nu vezi la complexul Europa la aia mici, cu ochi oblici.
Plz, skuteshtema !
Sursa, eu, pe Netlog.

De prea multa galagie

Aseara am fost intr-un bar plin uochi. Undeva pe langa Muresenilor.
Muzica era data la maxim.
Ne-am inteles prin semne mai mult.
Eu strigam, restul ragneau.
Era minunat. Minunat vorbesc si-acum.
Parca-s Barry White.
Oricum vocea mea e ceva mai grava, zici ca-s moderator radio la Romania Actualitati, doar ca acum parca sunt tiran.
Putin mai devreme, intrebandu-l pe-un coleg ce face, m-a certat cum ca de ce ma iau de el.
Ce faci ?(in sensul, ma bucur sa te vad, cum iti merge ? )
In cazul lui s-a inteles(Ce mama dracu faci, bah, acolo ?!)

Dar mai bine sa va spun, pe scurt, cat de minunat ne-am inteles aseara, din cauza decibelilor ridicati, mai ales ca la un moment dat, mai ca-ncepusem sa ne-aratam, unul altuia, degetul mijlociu.
Mai mult, el mie. Interlocutorul, un bun tovaras, care, exasperat, mai mult ragea.
Totul plecand de la o discutie civilizata asortata din plin de zambete prietenesti.
Nu ne vazusem de multisor..
-Choaie, care mai e viata ta?
-Asa si-asa. E ok.
-Cum?
-Cum, ce?. Ce ziceai?
-Bah, esti prost de urechi?
-Asa si-asa..
-Esti un ananas.
-Am zis, asa si-asa.. Bah, da' vorbeste, in basca mea, mai taaare, ii zic!
-Jimmy..papagalul, mi-a murit, raspunde.
-Beton, frate !!!

Cu aproximatie, cam in felul asta a decurs conversatia noastra.
Omului ii murise papagalul iar eu il aprobam zambind ca un retardat.
Daca mi-ar fi spus ca s-a cacat in pantaloni, mai mult ca sigur il felicitam.
Poate si mai rau...ii strangeam si mana.
Sursa, eu, pe Netlog.

De ce nu am carnet

Pai n-am carnet pentru ca mi-e mura de condus.
Nu-s fricos..am sarit cu parapanta si era sa ma fac pilaf. Am dat cu noada curului de mama Terra.
Aici as da cu capu de bordul proaspat lustruit cu silicon.
Deci, mult mai soft.
Sunt fricos ca poate il duc pe vreunu ilegal pe parbriz, dandu-i palme cu stergatoarele peste uochi.
El ar cobori si cu aceleasi stergatoare, mi-ar da cateva la cur.
Mi-e frica/ca ajung in sensul giratoriu si ma invart in el pana ma ia cu greata.
Ma invart in el pana ma ia greata, de teama ca nu voi sti care e treaba cu "cedeaza trecerea".
Mai rau e ca poate ma invart, dracu, in sens invers.
Sau poate, in loc sa plec in sens invers, trec direct prin rasadurile de flori si cand ajung pe cealalta parte, da peste mine unu care, culmea, se invarte si el tot in sens invers. Ar fi trist.
Dar si imbucurator. Ar insemna ca nu-s singurul "cel mai slab sofer".
Mi-e frica/ca ajung la politie.
Mi-e frica/ca daca m-ar pune domnu' politist sa-i desenez momentul accidentului, ar rade toata sectia de mine, ori eu as vrea, doar, sa se rada aici pe blog. Si nu de mine, ci cu mine.
Asa..
Deci mi-e frica de condus, ca poate prin absurd, eu invat sa sofez si cand sunt indeajuns de tatic cat sa predau cursuri, vine un nevinovat conducator de tir(cu tot cu tir), din sens opus si-si zgarie ala, cabina pe dedesubt, cu capota mea.
N-as vrea.
Mi-e teama sa-mi cumpar masina, ca poate apare careva fluierand dupa pasarele, imprejurul masinii mele si-si zgarie si el, saracu, cheia, de luciul vopselei, proaspat atasata in strat finutz.. Eu fiind nevoit sa-i dau treizeci de pumni in cap.
N-as vrea sa nu ma tin de cuvant si sa ma opresc la 29.
Mi-e frica de condus, ca poate ma asez invers pe scaunul soferului si schimb vitezele, din greseala, cu genunchiul, dupa care dau cu fruntea de tetiera. Sau ma asez pe locul din dreapta si nu ajung la pedale.
Mi-e frica sa conduc, ca poate bag din viteza patru, direct in marsarier.
N-as vrea sa mai dau, inca o data, cu capul de tetiera. Si nici cu bucile in torpedou.
E rau..poate se deschide airbegul si mai lovesc,inca o data, cu capul de aceleasi tetiera.
N-as suporta mai mult de doua lovituri in.............tetiera
Am ochelari..
I-as stramba de fruntea mea lata precum o tetiera.

TETIÉRĂ--definitie--Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. têtière.

Mi-e frica de condus, ca poate ma ratacesc.
Locuiesc in Brasov.
Daca nu vad Tampa(punct de reper pentru balalai), nu stiu daca vin sau daca plec.
Eu as vrea sa plec la munca.
Ar fi dificil de explicat ce caut in Poiana Brasov.
Mi-e frica de condus, ca poate imi cade scrumul de la tigara, gaurindu-mi pantalonii, poate si chilotii si n-as sti pe ce sa pun mana.
Ori pe schimbator..ori pe....
N-as vrea, in acel moment, sa am parte de vreo coliziune frontala, cu ceva blonda care si-a scapat trusa de machiaj, pe jos.
Ne-am intalni pe treptele raiului(trepte rulante) ori pe un nor, fiecare cu harpa lui..ea, cu trusa de machiaj in mana iar eu, cu chilotii gauriti de jar, pe mine...tinandu-mi-o in mana...(bricheta)
Dar poate as face pipi pe mine si nu s-ar ajunge pana aici.
Incep sa devin optimist.
Poate ca dau totusi de carnet, pana la urma.
Sursa, eu, pe Netlog.

Te stiu de undeva

Asteptam la coada.
Multime multa. Oameni preocupati, cufundati in ganduri. Oameni pentru care timpul nu e o unitate de masura a orelor ci mai degraba o piedica.
Eu doar cascam gura.
Curiozitatea ma-mpingea sa vad la ce e coada, poate se dadea lapte, banane. Banane, care urma sa le pun sus pe dulap sa se coaca.(inca ma urmaresc vremurile alea)

Intreb cat e ceasul. Mi se oprise mobilul si eram doar curios.
- Aveti un ceas?
Ma si gasisem cui sa ma adresez.
- Da! E 12.
Cefosu pe care il intrebasem, in momentul in care s-a uitat dupa ceas i-a iesit la iveala un tatuaj, tatuaj cu ceva sirena(sirena nu era de uzina) si ceva ancora.
Langa, un nume de fata. Geta. Nume cu referire la sirena ce i-a incantat viata si cordul, deci nu la ancora.

Imi zice, fratica, n-ai o tigara ? Si rade.
Intre buza de jos si dintii tot de jos avea o frunza de patrunjel.(daca o avea intre buza de jos si dintii de sus, era frunza mai mare, trebuia sa fie cel putin de-aia de palmier)
Cred ca era patrunjel totusi, nu cred ca manca marole precum bobocii de gasca.
Cu toate ca nu m-ar fi mirat. El insusi arata ca un gascan. Ca un boboc dat pe la sala, indopat cu steroizi.
De fapt, ca mai multi boboci dati pe la sala, indopati cu steroizi.
Iar ceafa cutată dadea impresia unor clatite stivuite una peste alta.

- Te stiu de undeva, imi zice.
Deja imi imaginam ca poate ma confunda cu vreunu care l-a lovit si a fugit.(daca vreau sa ma accidentez, trec strada cu mana la uochi)

- Nu cred, ii spun.
- Fratica, sa nu ma misc de-aici, daca nu.
Eu chiar ma gandeam cum sa fac asta. Imi cantaream sansele. Sansele de a ma misca si nu doar de atat, dar si de a rupe usa..
Zic in gand, soptind in gand, sper ca ma stii de la biblioteca....
- Am o figura comuna, incercand sa fiu cat mai convingator.
- Am fost colegi de clasa. Ma puneai tot timpul la skanderberg.
- Whata pu..a, soptesc iar in gand?!! Dupa care m-am externat si viata doar a fost blanda cu mine.
- Si-i spun, de data asta, cu toate corzile vocale, incercand un zambet prapadit...ce zici, acum te mai devedesc ? He he ..
Incepe sa rada si prieteneste imi fute o palma pe spate, moment in care sun pe interior ca o trusa de scule scapata din mana.
Pe scari.

Ii zic, hai sa facem skanderberg.(Clar, ne stiam, dadusem search prin fisiere si era acolo, tot animal, doar ca avea par. Acuma era chel. Ii crestea parul pe dinauntru.)
- Te tine?
- Ma tine.

Si facem.
Si-mi rupe mana.
Si ma bate cu ea la cur.
Si mi-o monteaza la loc.
Si-apoi fug.

Nu, desigur, glumesc, am mers la o bere unde am mai depanat amintiri din copilarie...
Ce-a facut el, ce am facut eu...ce urmeaza sa fac, sa faca, etc.
In fine...
Tipul, pe parcursul existentei lui de cefos, facuse un popas de vreo 5 anisori si prin Legiunea Straina, apoi fusese bodyguard-ul unei vedete, nu zic care, din Bucuresti.
Apoi al altei vedete, de fapt, un om politic.. si uite-asa, din poveste in poveste s-a scurs timpul, eu m-am imbatat de 20 de ori,(din 3 beri, oricum, sunt in Matrix) iar el, mititelul de el, abia s-a ametit. Sau poate n-am realizat io si era la fel de tocana..
Am plecat acasa cand deja cocosii erau plictisiti si ragusiti de cat s-au rupt in octave. Si incepusera s-o dea pe latraturi.
Ca apoi, dupa trei ore de somn intrerupte de alea trei`j de bidoane de apa minerala ce-am baut, m-am apucat de textul asta pe care l-am corectat tot de trei`j de ori.
Pe minut.

Vorbind la modul cel mai serios, pot spune doar ca e placut cand te revezi cu oameni cu care ai copilarit si la fel de placut e cand auzi din gura lor povestea propriilor vieti, cu bune si rele si ca inca sunt si merg pe drumul ala bun.
Sper ca si la alte intalniri cu vechii precini sau vechii colegi sa *aud doar de bine.
Dar cine stie...poate surzesc naibii.. he he..!

Sa nu uit...ca/cam uit..
Salutarile mele, tovarase, ma bucur de revedere ! Sincer !
Dar si voua, prieteni virtuali si nu numai, aceleasi salutari, tot de bine !

Al vostru, Alucostica !
Sursa, eu, pe Netlog.

As manca o rosie

Si chiar as manca.
O rosie de-aia coapta, parguita, care de-o scapi pe jos sa iasa ketchup.
Sa arate ca o portocala ca si dimensiune dar care sa miroasa ca o rosie.
Stiti voi de care.
Rosiile ce cresteau in gradina bunicilor, alea care de mature ce erau, crapau pe vrej.
Alea care chiar daca nu erau rosii, ci usor portocalii, aveau gust si miros de 1000 de ori mai pregnant, mai placut decat rosiile rosii ce le gasim acum in piata sau supermarket.
As manca si-o rosie verde, patlageaua aia ce-o introduci in butoi, toamna, ca sa se faca gogonele.
Pariez ca si aia are gust mai bun decat ce cumparam acum.

Sarind peste faptul ca o rosie e doar rosie, si atat, imi vine sa-mi dau palme ptr ca o cumparam de la turci, greci sau eschimosi.
De ce viata mea, trebuie sa fie importate de acolo, cand si-aici sunt de toata p...a ?
In fine...alta discutie.
Pe vremuri, lumea se straduia sa le faca din material plastic ca sa para cat mai naturale. Sa dea bine in cosulet.
Acum se straduieste sa le faca/cat mai naturale(ca aspect) si le ies, ghici cum...pai din plastic.
Ce-i nasol, e ca astea, nici macar, n-ar rezista in acel cosulet. Deocamdata.
Nu e tarziu. Nu peste mult timp vor deveni chiar casante.
Vom cultiva patlagele ca sa obtinem material plastic.
Vom face bidoane, PET-uri si ambalaje imediat ce le-am culege.
De-aia si zic, daca tot n-au gust, macar sa grabeasca procesul de transformare.
Vreau sa am si eu, tastatura cu care scriu pe blog, din rosii, productie proprie.
Cand dau Enter, si-o fac cu zel, sa sara zeama.
Sa-mi stropesc monitorul.
Si el tot din acelasi material.
Cand dau cu pumnul in carcasa televizorului, precum nea Marin miliardarul, sa se-auda "fleoshc".
Stiu, aberez.
Dar daca tot mananc rosii far` de gust, mai bine le desenez in Photoshop, bineinteles, cu mouse-ul meu facut si el tot din ro....
Rosiile vremurilor noastre - terminatorii rosiilor din trecut.(Bah, da` termina odata !!)

Deci, prefer sa fie ca alta data.
Ca atunci, 30099 de ani (adica prin `90) cand muscam din prapadita aia de rosie si imi sarea zeama(zeama rosiei, nu a mea), pe uochii tuturor, a celor de la masa.
Sincer mi-e cam dor de asa ceva.
Nu, nu sa-i aud injurandu-ma ca-s tembel si nici sa revad traiectoria jetului de zeama plecand inspre moaca lor, ci pur si simplu sa ma bucur de firesc.
De firescul intrebarii pusa in mod firesc.(de ce rosia asta e galbena, iar celalalt sa zica, fireste, e montata in sol acum 15 minute)
Nu, nu nu, fireste ca nu ! Sa fie geva in genul...
"De ce rosiile sunt galbene?" iar intrebarea, fireasca intrebare, sa vina cu acelasi firesc..."De-aia, pentru ca sunt verzi !"
Pai nu vi se pare firesc ?
Sursa, eu, pe Netlog.

Ajutoarele de dupa `89

Eram in perioada de dupa `89. Ajutoarele din strainatate ce se ofereau in scoli erau la ordinea zile iar bucuria pe masura.
Primeam haine, incalaminte, vitamine efervescente(vitamine ce trebuiau luate cate una pe zi- eu luam un pic mai multe - juma` de tub )
Apareau cei responsabili cu impartitul cadourilor, si le desartau de prin saci si cutii, pe banca, pe banci.
Invingatorii capatau crema, invinsii, drojdia.
Deci dupa ce imparteam coate si luam picioare in cap, plecam radiind ca niste becuri cu incandescenta sa vedem cum ne vin, daca ni se potrivesc si daca/ chiar ne plac. (e vorba de haine...nu-mi asortam vitaminele cu restul tinutei)
Majoritatea aratam ca decupati din "Urzica", dar tocmai ce inventam cuvantul "cool".
Cool era si perechea mea de cizme galbene, cizme turnate, avand pe talpa verde, frumos incadrat, un soare si el tot galben(deci si in Germania soarele era la fel)
Cand le purtam, laudarosul de mine, mai ca-ncepea sa semnalizeze cu degetul indreptat catre ele.
Imi amintesc ca-mi erau mici. Dar le purtam.
Erau atat de mici incat cand mi le dadeam jos, zgariam parchetul cu unghiile de la picioare.
Nu, n-aveam parchet. Aveam linoleum. Il zgariam p`ala.

Primeam si alimente, conserve, dulciuri in special, bomboane gen TopiTop, acadele etc.
V-am zis, pana sa ti le insusesti, primeai coate si erai calcat pe cap. La propriu.
Colega mea, Catalina a fost calcata pe deget.
La dus.
Si la intors.
Nu, nu tinea degetu in gura.

In afara de cizmele mele cu soare pe tapla, soarele ma-sii, ca tare ma strangeau, imi amintesc de-o pereche de pantaloni albi. Lumina vietii mele.
I-am luat razand si sarind in sus de bucurie.
I-am probat plangand cu muci cand am vazut cat imi sunt de mari.
Nu-mi doream decat sa cresc. Incapeau doi ca mine in perechea aia.
Dar cum doi ca mine nu sunt, i-am purtat vreo 4-5 ani mai tarziu cand m-am mai implinit oleaca.
Ce sa va mai zic, imi placeau de ma cacam pe mine(nu si cand ii purtam)
Eram in stare sa intru si la piscina cu ei. Sa merg si la priveghi...
Prima data i-am purtat la un majorat al unei prietene. Mergeau singuri, eu doar indicam unde vreau. De pantaloni vorbesc.
Erau lungutzi si calcam pe ei. Calcau si altii.(ma refer la momentul cand dansam....deci nu veneau la mine, ma calcau pe surplusul de material si plecau, ce mama naibii...?!)
Mi-i ridicam iar. Invidiosii erau in stare sa ma lase in curu gol.
Pot spune cu mandrie si sinceritate in taste ca mi se cam facea cu uochiu.
Prima victima, o chema Oana, nici n-a stiut ce-a lovit-o. In fine, nefacand fata presiunii de a fi cu un macho man(deci nu mucea man) cu pantaloni albi, putin bufanti, a disparut din peisaj, subit.
Deci prima a disparut neasteptat.
A doua s-a scuzat..
A treia nici n-a mai venit. Dar sigur o batea gandu..
In fine, cam asta e povestea pantalonilor mei albi.

Sa revenim la ajutoarele noastre. Imi amintesc si de bluza mea albastru turcoaz ce se incheia cu fermoar, la gat.
Pfoai, ca bine ma mai prindea. Am probat-o si-am spalat-o. Apoi iar am probat-o.
Greseala !
Aratam ca o dansatoare din buric ce-o taia cacarea iar presiunea ce simteam in tartacuta ar fi putut umfla lejer trei anvelope de tractor.
P`alea din spate.
Asa de mult intrase la apa..

Si-acum ca sa revin la ajutoarele noastre si sa si inchei, ( ca poate cei mai noi de aici, necunoscandu-ma, vor incepe sa creada chiar tot ce scriu) , am o nelamurile.
Printre conservele ce ne veneau, bineinteles, ca si ajutoare, nu pricep ceva...
De ce, mama dracu, ne aduceau si conserve cu ciorba de fasole?!
Vorba aia, traiam in Romania. Deci haleam fasole, everytime.
Resursele noastre de gaze ce ne-ar sustine chiar si de acum trei`jde ani inainte, de unde credeti ca sunt?
Spuneti voi, cum se poate asa ceva ?!
Deci ca sa n-o mai lungim va zic doar atat...Ma simt jignit !
Sa vina sa-si ia pantalonii albi inapoi.
Ma pish pe ei ! Si va las si pe voi.
Dupa care ii dau jos de pe mine..

Hoo ! Mai glumeste omu`...nu tre` sa va imbulziti asa ....!!
Sursa, eu, pe Netlog.

Mari inventii (Mailul, despre cafea si legea lui Arhime )

Sa va povestesc despre momentul descoperirii cafelei, probabil stiti, dar va zic.
De fapt stiti cu totii.
Dar tot va zic.
Cica, un preot de prin Africa, in timp ce-si...pazea caprele(era sa zic, prajea...) a abservat ca dupa ce haleau fructele unui arbust, incepeau sa fie mai comunicative, faceau glume nesarate, behaiau a mishto, cantau olaritii si faceau tumbe....tot la mishto.
A zis sa puna de-un expreso.
Le-a cules.
A exclamat fericit, bineinteles in limba bastinasa..."A gu gu, hanga panga..viata mea, 10x goot !" echivalentul romanescului..."Multumesc, Doamne ca-s ciumeg !", si s-a apucat sa fiarba boabele.
Efectul...
Minunat !
S-a cacat pe el.
Bause cafeaua dimineata si buda fiind prea departe, s-a scapat.
Pe el.
In fine.
S-a scapat pe el pana prin 1822 cand au descoperit francezii, adevaratul expresso... (francezii si cafeaua = fix pix).
Norocul lui, nu de-alta dar incepuse sa-l cam usture curu.
Ok.
Deci cam asta e legenda descoperirii cafelei.
The end!
********************
Daca sunteti curiosi despre Arhimede, imediat va voi face lumina.
Deci baietica asta, neavand ce face (in secolul 3 inainte de Hristos era plictiseala), pe Discovery n-avea acces ca nu platise cablul TV, se gandise cum sa afle daca/ coroana regelui era din aur, aur turcesc, aur normal, tombac sau in amestec cu argint.
S-a gandit si s-a gandit pana intr-un final cand a zis, sa ma pish pe ea coroana !
Si s-a dus la buda.
Sa faca o baie.(nu, nu s-a pishat pe ea)
A umplut cada pana sus si a intrat zambind. Relaxat.
A iesit repede.
Inimaginabil de repede.
La 90 de grade incep sa fiarba legume, iese zeama, se urla, da in foc...nu face bine la epiderma.
Deci, rosu, de nervi si cu ceva draci pe el(unu i se tinea de grumaz), si-a stors hainele, ca intrase ca boul cu tot cu ele, dupa care a mai combinat un pic cu apa rece si s-a scufundat iar.
Moment in care a avut o revelatie.
Apa avea 95 de grade.
Glumesc.
A vazut ca volumul apei crestea cu fiecare cm de buci introdus in cada.(fenomen observat si de mine. De mine in propria intimitate, nu faceam baie cu Arhimede)
De bucurie, geniul nostru, a iesit in cucu gol pe strazi, cu spume in cap, rupandu-i-se de lume si urland "Evrika !! Evrikaaa !"
Ca daca era roman, un inexpresiv si sec..."Uai sa-mi bag pulaa !" facea cat o mie de cuvinte.

Deci va dati seama, trairile(cu balanganiturile de rigoare ca n-avea slipi) au fost pe masura descoperirii. Bucuria nemarginita si la maxim de intensa.
Dar din pacate umbrita la un moment dat.

Un mic scaunel uitat de-o gospodina in mijlocul strazii, i-a taiat elanul.
Degetelul lui mic, ala mic de la picior n-a facut fata impactului.
S-a aruncat la sol, cu el in gura.(cu degetetul, nu cu taburetul).
Mai tarziu si-a luat medical.
Descoperirea fiind inregistrata la Osim dupa ce eu, personal, mi-am scapat mobilul in buda.
True story ! Restu...vrajeala...
**********************

1.Vreti sa aflati cine a fost Ion Creanga?
Imediat.
Va voi lamuri.
Ion Creanga a fost cel mai tare blogger.

2.Facebook-ul a fost descoperit de niste fosti colegi de generala.(jur, ei mi-au zis )

3.Mailul a fost inventat de o grupare terorista de femei trecute de 60 de ani, foste lucratoare la C.A.P...undeva pe marginea santului care despartea ulita de intrarea in curte.
Femei de-o dibacie in aflarea identitatii celor care le perturbau ritmul vietii cotidiene, de neimaginat.
Nici nu te prindeai daca ai fost intrebat, sau dac-ai intrebat(caz in care erai spart de gura si idiot....)
Ca exemplu, una din modalitatile de abordare, era..."Al cui esti?" (probabil stiti)
Intrebare niciodata fara un raspuns exact.
Excluse formulari de genul..."Al lui mama si-al lui tata, respectiv, Alucostica"
Riscai sa plangi cu muci si seninatate in priviri la prima vizita a bunicii tale prin zona(Doamne fereste sa fi fost tinut de mana---te trezeai tinut de glezne)
Glumesc iar. Bunica mea e fost o sfanta, cel putin asa am vazut-o, asa am iubit-o (ea era si este icoana copilariei mele)
Gata!
Ca incheiere si pentru ca nu mai am idei, va voi spune un banc.
Sunteti interesati de......(suntem la emisiunea How is made !)....momentul inventarii rotii dintate ??
De cum si cine a fost parintele rotii dintate.
Deci, roata dintata a fost inventata, cica, de Arhimede. Il stiti. E ala cu deshtu fracturat...

Acum poate ca sunteti curiosi cine a inventat melodia..."Aoileu si vai de mine !!!!"
Imediat va zic !
Tot proaspatul accidentat, Arhimede .

A vrut sa iasa iar in sexu gol, afara, sa urle "Evrika !" Si-n elanul lui catre ulita satului a calcat pe-o jucarie Tamagotchi.
Sursa, eu, pe Netlog.

Despre melci

Nu stiu la voi in oras cum e, dar aici(ma refer la Brasov), dupa ploaie nu ies ciuperci. Ies melci.
Oriunde ti-ai arunca privirea, ai da de melci. Pe langa orice gard viu. Melci.
Mai mari, mai mici dar is peste tot. Pe orice straduta ai intra, pioniereste te-ar invalui mega hitul Melc, melc codobelc.
Daca ai reusi sa-i surprinzi(sunt rapizi) chiar si pe strada Sfori, cea mai ingusta strada din tara, ai da de ei. Ii vezi grabindu-se undeva, agitati, tropaind grabiti.
Se duc poate la munca, sa roada o frunza, sa faca si ei de-o paine, de-un graham.
Stii ca-s grabiti dupa uochii iestiti din orbite si dupa pasul apasat. Dar si dupa greutatea ce-o poarta cu mandrie in spate.
E drept, pe straduta de care ziceam, de intra unul, si din sensul opus mai apare cineva, un alt melc, ultimul sosit, chiar daca a avansat ceva, e nevoit sa bage marsarier, sa poate razbi.
Dar in fine, nu vorbim acum despre ingustimea strazii Sforii, nici vorba, ci despre aceste sterse dar minunate fiinte care, chiar daca, la o prima privire nu ne insufla mai nimic, ganditi-va ca putem invata ceva de la ele. Putem invata ca greul se poate duce cu seninatate si zambet pe buze.
Vreti sa spuneti ca voi n-ati vazut melci zambind?! Poate ca, doar, va grabeati si nu le-ati sesizat zambetul discret.
Am fi tentati sa nu-i luam in seama, dar ei, melcii, in trecerea lor prin lume ne pot invata ca greul nu e o povara ci doar un prilej de a ne testa limitele. Putem invata sa lasam o urma a ceea ce suntem. Asa cum fac ei(in fine, ei lasa o dara, dar e dara lor si se bat cu pumnii in piept ca le apartine)
Aaa, n-ati vazut nici melci batandu-se cu pumnii in piept?
Pai veniti dragilor in Brasov.
Veti spune poate ca exagerez, ca militez pentru drepturile lor, dar n-o fac.
Eu doar imi exprim admiratia ptr aceste fapturi ce nu doar o data au fost vitregite de soarta.
Au fost transformate in creme de fata, pentru tratarea arsurilor si a altor imperfectiuni.
Poate ca nu e vorba de acelasi melc vazut de mine, dar, bai tata, e si el un melc. Ca mine, ca tine.
Paron, ca ala de gradina, de livada, de padure, si el din aceiasi familie a Helix Pomatia(va dau si adresa). Un nume ce sugereaza respect.
Mi s-a rupt inima vazand deunazi, un sportiv ce-a luat pe ale sale crampoane, un melc ce in niciun caz nu statea la autostop.
Era cu treburi serioase. Framantari ii tulburau existenta. Avea o casa de-ntretinut si-o rata de platit.
Era vai de cochilia lui.
L-a luat fara a i se cere voie, sechestrat intre protuberantele talpii plastifiata.
Era un melc neajuns la maturitate ce n-a apucat sa guste pe deplin din acest fruct numit, simplu, viata.
Deci, precini virtuali si nu numai, va rog din suflet, cand veti mai vedea un melc venind val vartej pe directia gard viu - strada super aglomerata, luati-l frumos de maneca si cu o vorba buna si-o palma parinteasca pe dupa ceafa(pe dupa ceafa, nu intre uochi ca l-ati nenorocit), schimbati-i traseul.
Va va multumi cu prima ocazie.
Am vazut la festivalul de anul trecut, la Oktoberfest, niste specialiati de melci ce aratau delicios.
N-am gustat, dar sigur, de voi o veti face, sa stiti ca asta e felul lor tainic in care va vor multumi pentru faptul ca odata, cineva, le-a purtat de grija in traseul lor zbuciumat si alert si cu doar cateva grade, le-a deviat directia pe sensul ala bun.
Sursa, eu, pe Netlog.

Un mic piroman

Cand eram mic, imi placea focul, aprindeam chibrituri, foi de hartie, ziare, orice putea arde.
O cutie de chibrit costa 25 de bani. Avea tot timpul 25 de bani la mine. N-aveam, poate, tot timpul de-o inghetata, un suc. Dar de-un chibrit, totdeauna.
Primul loc unde mergeam era la tomberonul de gunoi.
Asta era traseul.
Casa(singur), tutungerie, gunoi, casa (insotit). Cineva tot ceda nervos din cauza aerului irespirabil.
Ma suiam pe marginea containerului de gunoi si unde vedeam hartii, coboram.
Probabil era ciudat, sa fiu vazut intrand in gunoi si in loc sa ies eu, sa iasa intai fum. Abia apoi eu, alergand ca apucatu, bagand pieptul inainte.
Nu eram singurul care se indeletnicea cu piromania, erau si altii, dar sincer, eram printre cei mai consecventi.
Inteplineam toate cerintele. Imi placeau limbile de foc atingand hartia, inconvoind-o de durere, plasticul ofticandu-se, topit de ciuda, imi placea sa fac ce nu aveam voie, aveam viteza si initiativa si eram prins destul de rar.

Candidatul perfect tocmai v-a facut o propunere.
O capita de fan, ceva?

A trecut timpul si considerand ca nu mi-am indeplinit menirea, menirea de a imblanzi focul si nu de al intretine, Doamne Doamne, mi-a facut "o oferta de nerefuzat"(vorba lu` Gica de la Scularie zis si Gothfather)
M-a trimis in armata. M-a trimis la pompieri.
N-am stiut cat de greu e sa stingi un foc pentru c-am trait doar bucuria de al aprinde.
M-am convins.
Am ramas chiar si cu sechele, in fine, s-au mai estompat.

Nu, nu fac pipi in pat, nu port pampersi. Multumesc, Doamne !
A fost o perioada, destul de lunga, de dupa armata cand, daca auzeam o alarma asemanatoare ca cea care anunta un incendiu, imi ciuleam urechile, ma opream din mestecat de eram la masa, nici macar nu mai respiram si doar asteptam, scanand sunetul. Perioada in care timpul se dilataaa..
Abia apoi imi vedeam de viata. Mestecat, de respirat, latrat sau....cu ce vreti voi sa mai rimeze.

Dar hai sa va zic si-o scurta intamplare, de data asta, din copilarie.
V-am spus si cu alte ocazii ca nu eram genul de copil pe care sa-l tii prea mult in fata blocului jucand sotron si elastic.
Adica, ma puteai retine, dar doar legandu-ma cu elasticu ala de gat apoi de-un pom.
In rest eram exact acolo unde nu aveam voie. Suit in vreun copac, escalandand vreun zid, rupand sigiliile vagoanelor de tren ce transportau marfa din Metrom sau dinspre Metrom doar ca sa vad ce e inauntru, ma gaseai in/pe/la vreun lac, rau(inotand bineinteles, nu-i schimbam cursul), prin santiere furand tevi de cornete, prin livezi furand fructe(vara, ca iarna i le infiletam la loc pe ram). etc.

Pasii, de data asta m-au dus...in beci.
Adica 3 etaje mai jos.
Eram cu frate-miu si cu inca vreo 2 prieteni.
In beci acolo erau ziare. Si-aveam si chibrituri. Initiativa si ce descrisesem mai sus.
Erau cateva sute de kg de ziare, rafturi pline ochi, Scanteia, Flacara, Sportul, Playboy(asta nu era) ce trebuiau doar arse.
Si le-am ars. O parte. Atat cat ne-am ostoit instinctele piromanice, dupa care le-am stins.
Doar ca ele tot au ars.
Dupa ce ne-am bucurat de magia focului, a limbilor lui rosiatice-galbui, l-am inabusit facand pipi pe el, pe foc si pe ziare.
Dar fiind copii, aveam vreo 8-9 ani, besicile noastre mici cat mingiutele de ping-pong, n-au facut fata dimensiunilor facului ce luase amploare si ne-am c...at pe el.
Nu la propriu, ca ne parleam la buci, doar la figurat, dupa care-am plecat, linistiti, in casele noastre.
Dupa vreo 3 ore cineva suna la usa.

- Domnu` Costica ? (de-aia imi zice Alucostica) Politia...
Din cate-am inteles, baietii dvs, au patruns in beci si au dat foc unei mari cantitati de maculatura.
- Hai ha, astia ma omoara !!

Eu faceam baie. Vine si ma-ntreaba....

- Auzi copile, ai dat foc in beci la ceva? Nu de-alta, dar vreau sa stiu daca te strang sau nu de gat !
Ce era sa fac,(am ingitit in sec, aveam gatul uscat, atat de uscat incat si apa din cada incepea a se imputina ) si-am recunoscut. I-am zis, mandru de mine.

- Nu...sec.

Dupa care m-am jurat, senin si clipind des cum ca de 5 ore stau in baie, si nici nu m-am miscat de aici. Atat.

Deci, cred ca a fost cea mai proasta si mai neinspirata minciuna din viata mea.
Bineinteles, stiau ai mei ce au acasa, ce-au crescut si cine le-a mancat nervii.

De aceea m-au si iertat.
Sursa, eu, pe Netlog.

Cu pasi siguri inainte

Azi am parcurs o distanta impresionabila, pe jos.
Cred ca nici pe vremea razboiului, in perioada cand francezii au plecat sa cucereasca Moscova, nu s-a mers atat.
Am marsaluit, din directia Poarta Schei, pana aproape de strada Lunga.
Cei care sunt din Brasov si cunosc...tocmai se pregatesc sa-mi dea o medalie ptr merite deosebite. Pentru dorinta de a-mi atinge telul.
Pentru curaj si nazuinta spre mai bine.
Exagerez.
Nu conteaza ce-am vrut sa fac, ce-am rezolvat intr-un final.
Nici ca mi-a priit plimbarea, pardon, marsul.
Nici c-am mers relaxat cu mainile in buzunare, vantul rece adiindu-mi bucuros, trupul meu de semizeu.
Sau ca mi s-a zambit cu bunavointa, zambete oferite generos de reprezentante ale sexului frumos.
Zambete intoarse cu bucurie.
Narcisistul de mine, mai, mai sa se opresca in fata unei vitrine sa se-admire.

Frumosule !

Dar, ah, destin nemilos ! Mi-ai jucat mandria pe degete dupa care-ai calcat-o, scarbit, in picioare !
M-ai facut de-am parcurs toata distanta asta, cu mainile in buzunare.
Dar si cu slitzul de la pantaloni, larg desfacut.

PS.
Probabil de-aia ma si luase cu frisoane..
Sursa, eu, pe Netlog

Eu in bucatarie

M-am hotarat intr-un final, bineinteles impins de foame(imbrancit), sa-mi gatesc ceva, sa-mi prepar ceva de mancare.
Ceva bun, din moment ce-am recurs la planul asta, de multe ori sortit esecului.
Vorba aia, bucataria, se stie, e un loc periculos, risti sa dai foc la ceva, sa inunzi ceva, plus ca e primejdios invartindu-te printre atatea lucruri dubioase, gen, strecuratori, solnite si razatoare.
Am insfacat niste oua direct de sub curul unei gaini, glumesc, din raftul frigiderului, ca n-am ferma pe balcon, apoi am debarasat congelatorul de tot ce se chema punga inghetata ca s-o gasesc pe ea.
Punga cu piept de pui.
Si-am gasit-o, Doamne.
Si-am pupat-o si-am dezmierdat-o si i-am vorbit frumos, am pupat-o iar.... apoi am turnat apa calduta (mi se lipisera buzele de ea).
In fine.
Am extras-o din frigider, plin de respect si recunostinta si-am asezat-o pe blatul din bucatarie, blat uscat, lucios si curat.
M-am frecat pe maini, mi-am facut semnul crucii si-am zambit sigur de sine. Siguranta si precizia sunt gesturi ce ma caracterizeaza in bucatarie. Dar nu ma mai laud ca nu-i frumos.
Mi-am mai facut vreo 4-5 cruci, poate chiar 6 si-am purces catre necunoscut.
Master chef era pe val.
Calare. Deci stiam ce fac. Normal ca stiam.

Tocmai ce-am scapat puiul(piepturile, vreo 4 la numar) pe jos.
Nu-i nimic, continuam. Ne pricepem.
Inca 3 cruci.
Acum nu trebuia decat sa separ bucatile inghetate bocna si sa-mi iau cat pentru vreo doua felii, chiar daca as fi mancat o gaina intreaga, closca cu puii de aur si juma` de tezaur.

Probabil v-ati dat seama ca intentionam sa fac snitele.
Snitele micute, cu coaja aurita, usor stralucitoare si putin crocante.
Apuc puiul bagandu-mi degetele intre doua mici adancituri si trag.
Trag, icnesc, smucesc si...nimic.
Icnesc, trag, smucesc si iar nimic.
Bai, nu se poate ! Ce soarele m...@#%^&#%^&#
Din hol, directia bucatarie se-auzeau sunete, scuturi, sabii, racnete de lupta. Si chiar se ducea o lupta.
Eram in inferioritate. Puiul cool(beton), eu, fleasca si la propriu si la figurat.
Locul unde-mi infipsesem degetele devenise lucios.
Apuc, mai trag o data, si-mi zboara puiul pe parchet de-a lungul lui si izbeste cu putere in usa de la balcon. Vecinii credeau ca mut mobila.
Treaba devenea serioasa iar eu nervos.
Foamea la fel. Nervoasa.
Capトフa proportii incomensurabile. Eram un neanderthalian cu sort cu inimioare si cu un pui in mana.
Ridic bucata de jos ce arata acum ca un conglomerat de gheata preistoric ce-a inghitit (conservat) un pui, si el tot preistoric.
Iau o lingura, o introduc intre bucati si-o indoi. O bag invers o-ndrept.
De foame aveam vedenii. Imi vedeam stramosii chemandu-ma la ei.
Ma petreceau prieteneste pe dupa umeri invitandu-ma in paradis.
Era si puiul cu patru piepturi acolo.

M-am trezit din reverie.
Apa imi curgea de pe blat, rupsese baraje si era cod galben, Adelin Petrisor lua interviuri.
Puiul lucea in continuare.
Ies pe hol, injur si ma-ntorc calm in bucatarie. Eram zen. Linistea ma impresura. Si ce ma mai impresura...
Ma indrept spre sertar de unde iau ciocanu de batut snitele.
Cand ii este foame, omul recurge la masuri disperate. Ii e rusine apoi de slabiciunea de care-a dat dovada.
Nu si mie? Eram calm.
Am luat puiul, l-am pozitionat calm pe un fund de lemn si ghici ce?
I-am futut una. Cu sete, cu patima si dor. Dar si de sus.
Acum aveam materie prima pentru snitele.
Din belsug.
Aveam si pe aragaz si pe blat si sub blat si in sertar.
Eram inconjurat de pui. Aratam ca o closca fericita.

In partea a doua, ptr ca a urmat si partea cu gatitul propriu zis, va voi povesti si cum a decurs operatiunea de prajire.

De fapt va voi povesti chiar acum, cu toate ca, sincer, nici nu stiu cum sa-ncep.
Efortul depus la desclestarea pipeturilor de pui m-a vestejit.
Dar hai sa va zic direct.

Mi-am besicat epiderma. Cu ulei incins.
Doi stropi de-aia animati si plini de voiosie, mi-au sarit pe gat si pe umarul meu rotunjit de muschi in ale gatitului.
Bineinteles, puteau sari oriunde. Pe mana, pe picior, pe buci(glumesc, nu gatesc in curu gol, multe portiuni expuse).
Dar ei, stropii, au preferat o zona sensibila. De fapt, doua.
Gatul meu (portiunea aia care-mi sustine dovleacu) si zona care sustine gatul si capul(umarul).
Si nu ma dadusem cu crema de plaja.
Haoileu !!
Si-am urlat si-am injurat si-am strigat, cantece de veselie am cantat.
De fapt, m-am aruncat la podea.(ca la cursurile despre stingerea incendiilor)
Cu cratita cu tot.
Si m-am rostogolit de doua ori, stanga, trei ori catre dreapta.
Aberez din nou.
Dar pe bune, in momentul ala, chiar mi-as fi dorit s-o fac..
Dar n-am facut-o.
Doar v-am zis, eram zen.
Sursa, eu, pe Netlog.

Copilarie vs. Senilitate(Pardon.. Maturitate)

Cand eram mic, ma bucuram de venirea primaverii de parca eu o aduceam. Scapam de la scoala topaind in ritm de pasul strengarului.
Ma trezeam alergand de nebun pe strazi in drum spre casa. Aproape ca-mi tineam mainile cat sa cuprind lumea.
N-o cuprindeam, ea era prea mare iar bratele mele prea mici.
O cuprindeam doar pe-a mea.
Imi placeau poeziile si stiam sa le si recit, iar Vestitorii Primaverii, poezia scrisa de Cosbuc, imi placea de ma cacam pe mine.
Radeam cu lacrimi. Radeam sincer. Eram mai "eu".
Acum rad tot sincer, sunt tot eu dar fara lacrimi. Bucuria exista, dar la intensitate scazuta.
Atunci plangeam doar cand ma loveam. Acum de labil si stresat ce-s.
Atunci era mai misto, acum nu prea.
Mancam untura pe paine. Presaram sare pe felie si ieseam in fata blocului fericit de parca serveam caviar.
Intorceam felia invers, cu partea unsa in jos sa se creada ca e paine goala si tiram. Ca de vedeau ceilalti copii ca luceste ceva pe ea trebuia s-o impart.
Veneau ca sacalii. Cu apa-n coltu gurii.
Imi amintesc de Tibi. Ma vede-ntr-o zi mancand stafide.
Claudiu, imi dai si mie stafide?
Tibi, chiar mai am cateva, nu-ti dau !
Hai ba, uite, iti dau bâta asta.
Am crezut ca-mi da cu ea, cu bâta.

I-am dat.
Asezonat c-un sut in fund.
Prea insista. Si nu i-a parut rau nici asa.
N-am scapat nici eu. Dara de stafide ce mi-a curs printre deshte, in drum catre usa de la intrare, m-a dat de gol. Maica-mea le folosea la cozonaci. Eu nu trebuia sa stiu de existenta lor.
Ba mai mult, trebuia chiar sa cred ca ele cresc in cozonac. Da`, m-am prins.
Stiam toate locurile unde poti ascunde ceva. Puteam da chiar indicatii.
Urmau zilele de dinaintea craciunului si ai mei imi cumparasera ptr sa-mi puna sub brad, o masinuta beton, cu cheie(nu era betoniera), era un aro galben. Febletea oricarui copil si nu numai. Erau soferi de trabant care plangeau cu muci la ideea unui aro chiar el si galben.
Aro pe care l-am stricat inainte de termen.. I-am invartit din cheite pana i-au sarit arcurile.
Cand o miscai suna de parca mi-a fost adusa prin Fan Curier, nu prin firma lu Mos Tagartza.
Iar cand a venit ziua cu craciunu, Claudiu, p...la, dadea la cheie, calca ambreiaju si cam atat. Masinuta nu trecuse de RAR. Doar arcul acela in forma melcata mai avea viata in el, doar el, in rest nimic.
Nimic, Doamne !!(aici subliniez faptul ca tocmai m-am dat cu capu de birou)
Dar era frumos, era simplu ptr ca ma bucuram de lucruri simple. Joaca/ cu soldatei de plastic, cu indieni imi placea la nebunie. Daca prindeam o masinuta, o forjam pana-mi uzam covorul din dormitor. Dormeam cu ea(cu masinuta) de ma trezeam dimineata cu caroseria imprimata pe moaca. Imi scria pe frunte "ARO Campulung"
Dar cum am spus, era frumos.
Am crescut. Nu mai e la fel. Nici nu trebuie. Sunt etape in viata, de care te bucuri neconditionat, le traiesti, nu ptr ca stii ca sunt necesare ci ptr ca vin de la sine.
Ne traim si-acum etapa, dar ptr ca suntem prea constienti de ea, nu ne e prea bine. Ba mai dam tot timpul si vina pe lipsa banilor, cand noi de fapt, ne ascundem in spatele unui munte si a trei vai de comoditate si lene.
Bai, si mi-e aseeaa de leneee...
Pe bune, chiar mi-e. Cred ca oi fi mancat prea mult sau n-am mancat deloc. Ma duc la frigider sa vad ce lipseste.
Glumesc.
Aa, va ziceam cat mi-e de lene, si cum nu ma vedeti cum gesticulez de tampit, incerc sa ma exprim cu ce am la indemana.
Mi-e atat de lene, incat, ca sa n-o mai lungesc va zic doar atat. Sunt imparatul lor, al lenesilor.
Sunt plin de energie doar cand ma taie pisarea. Si cam atat
Acuma nici cine-a scris Vestitorii Primaverii nu mai stiu, mi-e lene si sa-mi fortez legatura aia de neuroni. Poate-i intind si mi se rup. Precum arcul la ARO-ul meu galben.
Dar voi cauta pe Google si va voi spune ca stiam.
Bai, cata lene...
Sursa, eu, pe Netlog.

Mesaj pascal ! (Traiasca mieii !! )

Paste fericit va urez si sa ne ciocnim mieii si sa belim(a jupui) ouale in deplina liniste si intelegere. Pardon, invers, mieii sa nu-i ciocnim. Daca se poate sa-i lasam sa mai creasca si ei sa simta fiorul vietii.
Nu mult. Atat cat sa apuce la vremea lor, sa taie un ou, pardon, sa-l ciocneasca. Un uou de gaina pestrita cu ciocu murdar de reavan. De fapt nici asa, caci oul ala putea fi fertil. O viata onesta de gaina putea rasari din el. Deci nu-l mai ciocnim. Nici nu-l mai fierbem. Sa apuce si puiul ala, viitor cocosel cu ciocu plin de reavan sa se-nfrupte din drob de miel. Nu, nu-i bine. O viata in plus, un lucru castigat. Traiasca mieii ! Mai bine ciocnim un pahar de vin. Vinul e bun. Face omu voios cu pofta de viata. Si de mancare.
Se-apuca, dracu, sa fiarba oua. Sa taie miei. Nu merge. Nu e ok, c-o luam de la capat...pastele ma-sii..:P

Un craciun fericit va doresc dragilor!
Ne vedem in noul an. Pardon. Dupa paste !
Grija mare, fara excese. Cand cumparatii miel, urmariti sa n-aiba canini. Ala nu e miel. E un prieten al omului. Unu de nadejde... :P

Sursa, eu, pe Netlog.