Masa si dansul pe Netlog

Pagini

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Amintiri din copilarie

Scapasem de la un film cu karate, cu de-aia care sar pana la etajul 2, (sa fim intelesi, sareau pana, nu de la etaju 2), si aveam la tupeu si nesimtire in mine ca-ti venea sa dai cu basca de pamant si sa-mi iei, apoi, autograf.
Vanzatoru voia sa-mi dea una in mufa cu greutatea de la cantar, dar asta nu se pune.
Sincer sa fiu, dupa filme de genu asta, pe o scara de 1 la 10, aveam tupeul la nivelul 11, deci daca imi spunea cineva sa fac ceva ce altii ar ezita, eu eram miezu`, ma duceam si executam, ca disparea efectul dupa juma de ora, e altceva. Deci ca sa ma incadrez in timp, zona pe care-o bantuiam era cinema Cosmos - Piata Steagu Rosu.
Facusem pariu cu un prieten, ca la fiecare drum facut prin fata tarabei respective, sa-i sar la numaratoare un mar.
Sa va zic cum faceam, ca poate va tenteaza, va scade glicemia, Dumnezeu stie..
Ma uitam prieteneste in ochii vanzatorului afisand privirea aia precum au cainii aia de la azil in asteparea viitorului stapan, si-l intrebam cat e ceasul ca ma cearta parintii c-am intarziat, iar nefericitu cand se uita la ceas, incepeau Dosarele-X.
Asta era una din variante.
Celelalte variante erau cu shusta, adica, nu va imaginati chestii banale, gen, trecutul ciuciulete pe sub taraba, cu mana usor ridicata cat sa dispara marul de la baza gramezii, sau trecutul prin fuga. Nu dinastea, astea erau frectii.
Noi faceam iluzionism, tata.
Sa va explic, ajungeam in fata tarabei, si sub privirea plina de entuziasm a vanzatorului, executam marul si plecam relaxat, muscand din el dupa care-l aruncam sfidator pe jos(de ciumeg ce eram).
Cum sa va zic, deci ala rameanea perplex, un fel de..."Ma, sa-mi bag p....a, nu-mi vine sa cred!!
Il hipnotizam.
Ca mai erau si din-astia care-si revenea rapid din transa si-mi impleteau cantaru pe dupa gat iar greutatile mi le faceau brelocuri, nici asta nu se pune.Pariul conta, restul era detaliu.
David Cooperfield de la mine a prins scoala, stiti numaru acela de iluzionism cand a infipt sabii prin sicriul ala suspendat, direct prin tipa aia. Si-a intrebat asistentii...
"-Ba, a mers?
 -Nu?
 -Bine, nu e nimic, daca e blonda, lumea zice ca e aceiasi...
 -Urmatoareaaaaa !"
Ideea e sa faci ce ti-ai propus.
Unde ramasesem? Aha.
Probabil de-aia s-a insurat cu Claudia Schiffer, daca devenea incomoda, o chema ca asistenta intrunu din spectacolele lui.
Apropo tot de realizari si alte chestii. Mi-am adus aminte ca in perioada aia se faceau colectii de tot felu.
Unii faceau colectie cu surprize, CinCin, Turbo, Final 90` sau timbre. Eu faceam colectii de capace, capace de ventile, ca, repet, eram mai ciumeg.
Aveam o punga plina, le desfiletam din pneuri cu o moneda ascutita cu o pila de unghii.
Filam locul, si cand incepeau sa se auda doar greierii(ca astia canta mai mult noaptea), treceam la fapte.
Preferatele mele erau capacelele de masini straine, pe vremea aia, 98 la suta erau Dacii si ala care avea cele mai multe capacele de masini straine era cel mai tatic.
Bine`nteles...eu eram ala..amicii mei erau si ei pe acolo, cu tinutul de sase, cu invatatu din mers, furatu meseriei.
Si cum le explicam eu sensu de rotatie, desfiletare, pasul filetului, adancime si alte alea se-aude o voce. Ghici cine? Un om credincios care-mi vorbea de Dumnezeu, un evlavios, genu ala care e convins ca bataia e rupta din rai ..."D`zeii ma-tii de copil tembel, tu mi-le tot luai, ma?!" Ia d`aci, ca din cauza ta dau la pompa in fiecare dimineata".
E naspa cand esti prins de perciuni si nu stii la cata forta-intindere rezista portiunea aia de piele, dar pana la urma e de inteles, ala se trezea in fiecare dimineata mai devreme ca sa-si umfle rotile.
Acum imi umfla ochii.

Alte chetii care le mai imprumutam, erau tevi ptr cornete(PacPac) si material din antena lu` batranu, de pe televizor, asa cat sa-mi fac cate un chiushor la saptamana(nu stia de ce dracu nu se mai prindea ca lumea Telejurnalul).
Deci intram in santier, cu panza de bomfaier ascunsa la tenisi si incepeam sa descompletez.
Cand veneau muncitorii si vedeau ca teava care, in mod normal, infasura cablul de curent, nu mai era acolo, probabil incepeau sa planga. Daca citeste si vreunu care pe vremea aia lucra ca electrician in constructii, vreau sa stie, pentru orgoliul lui, ca am fost prins.

Alta data am mers sa furam panselute dintr-o gradina din zona Spitalului Judetean, eu doar tineam de sase...
Acum, tot pentru cei care au lucrat ca electricieni in constructii, sa stiti ca iar am fost prins.
Deja va frecati mainile de bucurie, nu?
A aparut un mos din-ala cu moaca de maistru lacatus si cand mi-a sters una peste ochi, am strigat sa aprinda lumina ca s-antunecat brusc.
Imi dereglase vizoru panoramic si nu mai vedeam daca mai urmau si altele sau daca au fost, deja, prea multe.
Stii cum e, cand totu se intampla prea repede, nici nu realizezi ce si cum...te uiti unu la altu si pe care-l vezi ca plange, ala a furat-o.
Mie doar imi lacrimau ochii...nu stiu de ce.

Alta data, am fost prins in fabrica la Temelia(fosta fabrica de ciment), voiam sa furam niste bile folosite la macinarea materialului pentru ciment, ca sa ne facem haltere.
Am plecat mai multi, ca e mai fain, asa, sa mergi la furat...
Cu cat mai multi, cu atat sanse mai mici sa fii vazut.
Ne-am luat cu una, cu alta, pana-am uitat de ce-am venit si ne-am pus pe jucat jocuri sociale, gen Comando, Hotii si vardistii.
Cand ne-a prins un muncitor acolo, un amic de-al meu facea echilibristica pe o sina suspendata la nivelul etajului 2 sau 3 iar eu eram infasurat pe un cablu de 380 V. Nu mai stiu ce rol jucam.
In fine, dupa ce ne-au luat de cate-o aripa si pe restul i-au trimis acasa impartindu-le prieteneste suturi in cur, ne-au inchis intr-o baraca, asa, cat sa ne obisnim cu ideea ca treaba e imputita rau de tot.
Iar pentru ca plangea, pe Adi, amicu asta, l-a trimis acasa ca sa vina cu parintii amandurora si faza misto de aici incepe, parca vad si acum.
Apare Adi, indicand catre viitoarea victima(adica catre paznic). In spatele lui, era maica-sa iar in dreapta era mi padre. Se opreste din mers si arata cu degetul."El e!"
Si camerele de fimat, gramada pe tortionar.Tan, Taaan !!(tobe) Cornele, esti vedeta, esti la "Nora pentru mama"!!
Maica-sa: "Ma nesimtitule, inchizi copiii in baraca, vrei sa se sperie, sa ramana cu sechele?! Zi, maaaa?!!! Propozitia "Zi, maaa!!" era formulata in timp ce tipul era smucit de mustata in sus, in jos, jur imprejur....
Acum taica-miu:... mai pasnic de fel il certa tinand o bila in mana, din-aia de care voiam noi sa luam acasa ptr haltere..."Tiganeeee, daca-ti f...t o bila de-asta in cap, te caci...rulmenti! `tu`ti gura ma-tii!

A doua zi, eram la politie invatand sa dau declaratii, detalii despre eveniment, iar batranu imi sufla in ceafa explicandu-mi cum se intocmeste o declaratie..."Scrie asa...Subsemnatul Nicolae Claudiu declar ca sunt un fraier, banii care-i dau acum pe amenda erau banii ptr o pereche de adidasi nou-nouti!Eu voi iesi, acum, la fotbal incaltat in mobutzi...ca sunt ciumeg!" 

-Scrie, ma, odata!

PS:

Ar mai fi de povestit...cum furam fise din telefonu public, cu magnetu, sau cum dezmembram telefoanele, tot alea publice(ne trebuiau microfonu si difuzoru ca sa ne facem retea de telefonie proprie).
--------------------------
Cum am dat foc in beci la cateva zeci de kile de ziare, de erau sa se topeasca toate conductele de plastic si erau scumpe al dracu.Daca le topeam, acum ar fi insemnat sa stau asezat la un laptop, care-l imparteam frateste cu colegii de celula. Cand a venit sefu de scara la mine acasa(adica la mine a venit din prima) de m-au intrebat ai mei daca-s vinovat, le-am strigat prin usa de la baie ca n-am fost eu, n-aveam cum, doar faceam baie de vreo...5 ore jumate.
--------------------------
Despre colectia de cutii de bere aduse din Poiana Brasov,(crezi ca in vacanta de vara, stateam doar in fata blocului si jucam shotron sau saream elastic?) cutii luate de prin gunoaie, doar nu cumparate, nu se gaseau, era in perioada aia, imediat dupa revolutie.
--------------------------
Nu mai zic de geamuri sparte...din-alea au fost cat sa-mi construiesc 2 sere.
--------------------------
Amintiri din armata...dar aici e alt capitol..sunt prea multe...poate alta data.
Sursa, masa si dansul, eu pe Netlog

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugati un comment, doar unul. Atat cat sa creada lumea ca scriu frumos..