Masa si dansul pe Netlog

Pagini

miercuri, 4 decembrie 2013

Panica la cinematograf

Daca ati fost pe data de 5 sau 6, pe la orele 18:00-19:00, la Eliana Mall, Brasov, si l-ati vazut pe vreunu iesind buluc, cu bale la gura, rupand portile cinematografului...sa stiti ca despre mine e vorba.

Dar mai bine sa incep.

Lumina era obscura. Iar linistea ce se lasase dupa reclama, nu prevestea nimic bun.
Devenise apasatoare, imi simteam presiunea in tample, gata sa ucida.
Simturile imi erau doborate, iar instinctul, acel instict care m-a ajutat de-a lungul vietii, (ca de-aia am apucat trei`j si ceva de ani), imi dadea semnale ca ma va parasi, ca tot pe ce m-am bazat pana atunci a fost doar..pana atunci.
Iar eu voi abandona haina asta lume, intr-un prapadit de cinematograf, plans cu muci si cu un pahar de popcorn in mana.
Dar sa va explic.

Cel de langa mine, un copilas de vreo 10 ani si 60 de kile, dadea vanturi intruna.
Toate, pe silence, pe mute.
De-alea discrete si cu personalitate.
Nu stiu ce-i dadea ma-sa sa manance, da-mi avariase sistemu respirator. Lacrimam prin toti porii.
Plangeam.
Nu numai eu, toata lumea din jur.
Eu si porii mei, cel mai tare.
Eram langa el, langa "Tu`z`gura-ma-tii-de-copil" si incepeam sa capat o tenta verzuie.

Acum, unii mi-ar reprosa ca-s absurd, ca e un copil si-avea gaze...
Poate ca da, doar ca de la "a avea", pana la "a depozita", e distanta mare.
Iar depozitul avea...fisuri.
Pierdea aer.
Pe la supapa.

Deci, ca sa fiu mai pe-ntelesul tuturor, "Tu`z`gura-ma-tii-de-copil", avea niste efecte si-un rever, de ne faceau narile ca la foca.

Sa incep totusi si cu detaliile tehnice, sa-i zic asa. Ar fi si pacat...

Proceda in felul urmator.

Isi lasa firavuuul trunchi, in partea opusa mie, moment in care buca dreapta i se ridica.
Deci, "Tu`z`gura-ma-tii-de-copil", isi ridica buca in directia unde sedea prostu.
Eu.
Avea o slabiciune pentru mine. Ceilalti ii erau antipatici.
Deci in timp ce, probabil, isi dadea ochii peste cap fluierand a paguba...o descatusa, rostogolind-o in directia mea.

Uhaa !! Who let the dog out ?!!
Moartea caprioarei, Nicolae Labis.
Ce mai....
Se juca popice.
El era bila, noi popicele.
Sau focile.
Se dadea cu bile in foci.
O facea cu atata dibacie, incat imi venea sa-l felicit.
Sa-l pup.
Cu o ranga.

N-aveam ranga.
Dar un pahar de popcorn, tot imi venea sa-i aplatizez in frunte.
Era de o eleganta de invidiat.
O dadea pe shest si se facea ca ploua, ba mai rau, mai si radea infundat.

Nemaisuportand mirosul de...pandishpan, ma-ntorc catre el, catre copilas, si-i transmit mieros..."Auzi, bai, lighioana mica, las-o mai moale.."
Nedumerire.
Ce, cum, na, eu, nu, vai !!
(actor, tata, nu ce vedeam pe ecran !)
Repet.."Las-o mai moale ca poate te caci pe tine !."

Moment de liniste totala.
Tipau ulii, se-auzea cum se culca buruiana, un scaiete se rostogolea in directia mea...
Pe fundal " A Fistful of Dollars "
Prim plan pe Clint Eastwood...
Tana naana naa !!
Urma sa se-ntample ceva.
Ghici ce?

Il bufneste rasul, si cand sterge o basinaaaa...Muicaaa, oh!!..una de-aia cu zgomot, de-aia barbateasca, cu peptu inainte, cu onor, fara menajamente...ma doboara !
Ma prabusesc printre crengi, ca un gibon cu o nuca de cocos la sub brat.

Eram dovedit.
Lezat, vatamat..
Atarnam pe spatarul locului din fata, cu parul in cap, cum il avea Eminescu in poze, numai ca al meu era dat pe lateral.

Si dai cu rasete.
Se radea in jur, cu lacrimi.
Se radea pe tonuri, intonatii, behaituri, macanituri, cu muci, ca nici filmul nu mai prezenta interes.

Dupa externare, am ras si eu.
Glumesc, a mai scapat una si mi-am revenit.
Hohotea lumea ca la balamuc.

De copchil, ce sa mai zic, a behait pe tot parcursul filmului.
Se oprea, facea o pauza de un minut-doua, iar o lua de la capat.
Lumea, la fel. Cum il auzea, cum reincepea.
Sincer sa fiu, n-am inteles nici cat o basina infundata, din toata actiunea.
Si nici nu cred c-as mai vrea s-o revad, retraiesc, s-o palpez (actiunea filmului, nu basina). Inca-s socat.
Dar de un lucru sunt convins, data viitoare cand voi mai merge la vreo premiera sau ce-o fi, ori caut sa nu mai dau de exemplare de-astea prin zona, ori imi iau cu mine o masca de gaze. Mi-o pun pe figura. Daca nu merge, il bat peste figura.
Sau si mai subtil. Daca mai am fericita ocazie sa dau peste acelasi gen de flatuant(inventam cuvinte), dupa ce-l apostrofez cu voce ridicata(oh, da..sa auda si ceilalti),chiar daca risc sa ma cac pe mine, ii lansez eu una. Tot de-aia cu sonor ca in cazul lu`..."Tu`z`gura-ma-tii-de-copil".
Is convins ca lumii, nici prin cap nu-i va trece ca eu sunt vinovatul. Ferm convins. Repet, doar sa nu ma scap pe mine.
Poate ca nici nu vor mai fi atatea persoane binevoitoare in jur.
Poate ca-l vor linsha iar eu imi voi vedea de film, linistit si neperturbat.
Doar ca trebuie avut un pic de grija..

Pentru cei care n-au citit si Viata bate filmul, aruncati un uochi aici.
Iar acum o dedicatie.. A Fistful Of Dollars

Sursa, eu, pe Netlog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugati un comment, doar unul. Atat cat sa creada lumea ca scriu frumos..